joi, 30 octombrie 2008

Fictiunea nr. 2

Ma uitam intr-o dimineata in oglinda. Dar ma uitam mai mult decat de obicei. “Ies acum! Stii ca nu pot iesi din casa aratand oricum!”…cu replica asta te-am indepartat de usa baii. Dar eram atat de putin interesata de cum o sa arat odata iesita din casa…nici n-ai idee. Tot ce-mi doream era sa iti placa tie ce vezi iesind pe usa. Da, pentru ca…in dimineata aia ma uitam la mine, atingeam imaginea din oglinda, apoi imi atingeam fata, verificam daca intr-adevar tipa aia bine din baie eram chiar eu. Se pare ca da. Si ma gandeam cat m-am schimbat. Cunoscandu-te pe tine am pus pauza vietii pe care o duceam si m-am reconstruit…m-am reinventat, dupa cum spune cliseul ala oribil. Din adolescenta rebela, tunsa scurt, care se imbraca numai cu hainele nepotrivite, intotdeauna cu un hanorac extra large pe ea, care bea bere si mergea la toate concertele underground...mda…din tipa aia dubioasa a iesit tipa asta pe care o vad in oglinda acum. Nu stiu care e mai ciudata. Pentru tine am devenit gagica aia care poarta stilettos Louboutin cu toc de 12 cm si rochii Chanel, cu parul lung si kind of hot, sincera sa fiu. Nu spun ca nu-mi place ce vad la tipa asta…dar e asa diferita de adolescenta aia rebel-dorky pe care o stiam acum 10 ani care se uita la desene animate pe Cartoon Network si care lua premii pe la tot felul de concursuri idioate de creatie literara intre licee. Tipa asta se uita la stiri si la talk-showuri si, cand nu e prea ocupata sa-ti faca tie pe plac, se ocupa de consilierea unor idioti, ii ajuta sa „dea bine” in public. Alta data nu s-ar fi uitat nici cu spatele la ei. Dar stii ce imi place totusi la ea? Ca ti-a zis „NU!” cand ai vrut sa-i cumperi o dulceata de Volkswagen Beetle. „Si ce daca e pentru femei? Stii cat de periculoase sunt femeile la volan! Inainte de a fi femeie, eu sunt sofer. Eu vreau masina adevarata sau merg cu metroul! Cu tot cu cei 12 cm de toc ai mei!” Cred ca a fost singura data cand a ridicat tonul la tine...dar macar a obtinut ce si-a dorit. Conduce un VW Golf tipa. Stiu ca nu e prea classy, dar si l-a aranjat putin la o firma de-asta de smecheri si nu ti-ar veni sa crezi ce nebunii face pe sosea. Chestia asta si muzica pe care o asculta in masina sunt urmele pustoaicei de care va ziceam mai sus.

Si totusi, de ce saltul asta asa mare? Din iubire, normal. Chiar daca iubirea dureaza trei ani, si uneori nici atat...ea a ales sa faca toate astea pentru El. Pentru ca il iubeste si pentru ca nu-si doreste nimic mai mult decat sa il vada fericit. Si daca asta a insemnat sa se schimbe, sa-si schimbe hainele si coafura...a facut-o fara regrete. Chiar daca merge cu el la petreceri plicticoase de birou, stie cum sa-i faca pe toti sa rada si pe el mandru ca a fost El cel care a adus-o acolo. Iar seara, cand raman doar ei doi, cand machiajul si hainele au disparut, el ii multumeste si o strange in brate ca pe vremea cand se ascundeau in parcare pentru un sarut like nobody’s business.

Deci da gagico. Tu, asta din oglinda, esti de fapt eu. Am crescut si se pare ca am crescut cu gratie. Trebuie sa ma felicit pentru asta si pentru alegerea buna pe care am facut-o. Eram destul de convinsa ca o sa fiu o ratata in ce priveste relatiile. Dar vad ca esti fericita...deci ce altceva mai conteaza? Acum iesi odata din baie ca asteapta si sotul ala minunat al tau!

luni, 27 octombrie 2008

Fictiunea nr. 1

Killing Me Softly With His Song - Roberta Flack

Cred ca fusesem in Cismigiu in ziua aia...am coborat la metrou la Universitate. Eram, ca de obicei, pe fuga, pentru ca ma asteptau prietenii mei tocmai in Militari in autogara ca sa plec inapoi acasa. Ca intotdeauna, mi-era foarte greu sa ma despart de tine. Eram la inceput...nu ne saturam unul de celalalt. Ce tot spun? Eu nici acum nu m-am saturat de tine. Cand coboram scarile, a ajuns si metroul in statie. In spiritul omului modern, puteam sa ne grabim si sa-l prindem. Dar tu tocmai imi povesteai despre un prieten al tau care incheiase o relatie de doi ani cu prietena lui. Iar eu, in naivitatea mea, m-am mirat si ti-am zis cat de aiurea mi se pare sa petreci atata vreme langa cineva pentru ca apoi sa nu ramai cu nimic. Foarte serios, m-ai luat de mana si m-ai asezat cu calm pe bancuta aia din mijloc, desi eu ma agitam toata ca o sa pierd metroul si o sa intarzii din nou. Si atunci m-ai intrebat "Dar tu cat crezi ca o sa dureze relatia asta?" Am tacut instantaneu. Nu am avut un raspuns, insa atunci am inteles. Atunci am stiut. Tu aveai incredere in mine, aveai incredere in noi, aveai incredere in ceea ce incepusem sa construim impreuna. Iti doreai ca relatia noastra sa mearga, in ciuda sutelor de kilometri dintre noi si a faptului ca ne vedeam, in cel mai fericit caz, o data pe saptamana. Momentul ala a fost poate cel mai frumos din cei 20 de ani...atunci am stiut ca e in regula, ca e ok, ca ma pot lasa sa te iubesc.

Iar acum, un an si jumatate mai tarziu, iata-ma singura, la 2 noaptea, scriindu-ti scrisori pe care nu le vei citi niciodata...


Ah da! Azi am trecut prin locul ala in care, naiv fiind, mi-ai spus ca nu o sa ai vreodata puterea sa te desparti de mine. Tocmai trecea un turist britanic pe acolo - "This is a great landmark" zise el..."You have no idea" am zis eu.



sâmbătă, 25 octombrie 2008

un viitor

Spre apararea mea trebuie sa spun ca de cand nu am mai postat, nu am stat degeaba. Am reflectat la viitorul blogului...si mi-am dat seama ca habar nu am incotro se indreapta. Asa ca am hotarat sa ii mai dau o sansa si sa ii aleg un drum, sa-i pavez o alee. De acum incolo voi posta numai textulete fictive, scrise de mine in te miri ce momente de nebunie :) Asa ca de acum inainte...tot ceea ce veti citi aici va fi izvorat din imaginatia mea in cele mai putin potrivite momente. Orice asemanare cu personaje sau situatii reale este pur intamplatoare :p Astept cu nerabdare criticile voastre si sper din suflet ca ma veti citi in continuare >:D<

duminică, 12 octombrie 2008

doar atat.

Pentru ca blogul meu oricum e emo...imi permit si urmatoarele aberatii ;)

End of the Day - Blue Foundation

This is it. I only have time until the end of the day. I will be nice and I will smile...and I will keep on loving you. But only until the end of the day. Shifty eyes, absent mind, shaky hand and trembling heart...I will breathe, talk, hear, live for you until the end of the day. I love until the end. The end of the day. That is all I have left.

sâmbătă, 11 octombrie 2008

eu, Vivaldi si cu Walton

Azi a fost o zi faina. Faina pentru ca a trecut fara sa simt. Am facut o gramada de chestii...housewife style :> gen...am spalat, am facut curat, am facut cumparaturi...si alte lucruri care nu par interesante, dar de fapt sunt...distractiv de solicitante:p Cum mi-a zis cineva...azi am fost a bubbly housewife :)
Si a venit seara...si daca acum 24 de ore scriam ca voi petrece o seara de toamna cu un film linistit si o cana de ceai...in seara asta m-am agitat asa de tare pe niste chestii atat de putin importante, incat mi-am dat seama ca ma comport ca o pustoaica de 16 ani. Si atunci am zis stop. Am inchis messul, am deschis winampul, l-am scos pe Vivaldi la inaintare, l-am scos si pe Walton la suprafata si incerc sa fac aceasta noapte una culturala. Sper! Ca altfel...o sa am mari probleme :-s

vineri, 10 octombrie 2008

10.10

Imi plac zilele astea din an....05.05, 12.12...sunt asa simetrice, sunt perfecte prin denumire. La fel e si luna octombrie. Suna bine, nu stiu de ce. Imi place octombrie....e luna de toamna plina. Deci 10.10 ar fi trebuie sa fie o zi buna pentru mine. Si a fost...a trecut extraordinar de repede, dar a fost faina. Azi am zambit...dupa mult timp. Nu vorbesc despre zambetul afisat, ci despre zambetul din suflet. Azi am zambit...sincer.
Si urmeaza sa ma bag in pijamale si sa ma uit la "Autumn in New York" ca sa inchei ziua asta frumoasa ...tot asa dragut. Si poate o sa ma culc zambind, ascultand melodia asta. Sper. :)

Yellow Is The Colour / Bugge Wesseltoft - La Mezzanine de lAlcazar Vol. 2

miercuri, 8 octombrie 2008

let's get this party started

So...vrand-nevrand m-am mutat. Singura :> Yeah, i know..it's loads of fun...dar vine si momentul ala in care trebuie sa te ocupi si de treburile casnice. Una din ele....cumparaturile. Adica...detergenti si chestii pentru curatenie...Buuun...ma duc eu la hypermarket, ajung la raionul care trebuie. Like wow....erau atatea tipuri diferite, marimi diferite...si eu mai stiu. Incercam sa-mi amintesc de care are mama acasa...doar am fost cu ea la cumparaturi de atatea ori, ar fi trebuit sa stiu...am pus in carut vreo 3 pungi din alea de detergent ...apoi le-am pus inapoi in raft si iar am studiat...citeam ce scrie pe ele, de parca asta m-ar fi ajutat cu ceva 8-| Pana la urma am reusit sa cumpar tot ce aveam pe lista...odata ajunsa la casa, am avut un nou soc. 97 de lei. 97 de lei?!?!? Dar cumparasem cred ca vreo patru chestii...In fine...si daca sa le cumpar a fost greu....oare cum o sa fie cand va trebui sa si spal singura? :-s
Din nou trebuie sa recunosc... atatea responsabilitati sunt destul de greu de dus...dar ce sa fac...show must go on. O sa va spun cum a mers cu spalatul :))) Let's get this party started!

sâmbătă, 4 octombrie 2008

it's not you, it's me!

Bucuresti...nu te mai vreau! M-am intors la tine si imi dau seama ca lucrurile nu mai merg intre noi, strazile tale nu imi mai zambesc...toate bancile imi trezesc amintiri urate, ca si Piata Universitatii. Ai prea multe fete zambitoare...e prea mult pentru mine.
Nu esti tu de vina, ci eu sunt. Eu nu mai pot suporta sa traiesc cu tine. Nu are rost sa arunci vina pe tine. A fost frumos cat a durat. Dar acum...acum vreau sa divortez de tine Bucuresti!

vineri, 3 octombrie 2008

cum e sa fii adult?

In ultimul am simtit din ce in ce mai mult presiunea anilor...am fost fortata sa fiu adult si sa imi asum responsabilitatile unui adult. Si stiti ce? E cam nasoala treaba.
Azi am fost la un interviu de job...eu m-am descurcat bine, salariul oferit era ok, dar am plecat asa dezamagita. De ce? Pentru ca nu era ce imi doream eu. Eu m-am dus pe tocuri la interviu...acolo toti erau in tenisi si isi dadeau coate cand m-au vazut pe mine asa. In fine...ideea e: salariu ok, mediul nu imi placea...si nici postul pentru ca nu imi stimula creativitatea atat de mult pe cat mi-as fi dorit. Dar daca eram pe picioarele mele...nu ma mai gandeam asa mult si acceptam de urgenta ce mi-au oferit doar pentru bani! Si asta mi se pare asa de trist si atat de adevarat. Sunt atatia oameni care accepta joburi care nu le plac numai din considerente financiare.
Si atunci cand tu te chinui sa fii cat mai rational si sa iei decizii rapid si intr-un mod cat mai corect, in jurul tau apar oameni atat de puerili cu problemele lor copilaresti care vor neaparat sa se certe cu tine din te miri ce motiv...sau altii care vin sa iti povesteasca telenovele de ma simt ca in "the o.c.".
In mod evident, o veste proasta nu vine niciodata singura. Si normal ca pe langa problemele pe care le ai te si imbolnavesti ca sa-ti fie de 2 ori mai greu sa te dai jos din pat dimineata. Dar ghici ce? Trebuie sa o faci! Trebuie sa dai jdemii de telefoane, sa te intalnesti cu oameni, sa iei hotarari si sa faci tot felul de lucruri importante pentru tine.
So...da, sa fii adult e naspa de tot.

joi, 2 octombrie 2008

ma mut.de tot!

Sa te muti e un lucru pe cat de frumos, pe atat de obositor si solicitant. In permanenta ai senzatia ca uiti ceva, ca mai trebuie sa cumperi ceva…si la un anumit punct tot vei descoperi ca ai uitat o gramada de lucruri. Ce sa mai spun de haine? Incepi sa scoti tot de prin sifonier si te trezesti inconjurat de mormane de haine...din care stii ca nici 50% nu iti vor fi de folos. Si le iei...una cate una...si te gandesti...”asta oare o s-o mai port vreodata?” sau „Doamne ce-a fost in capul meu cand m-am imbracat asa atunci?” Si uite asa iti dai seama ca ai nevoie de o sesiune intensa de shopping, pentru ca trollerul tau e pe jumatate gol.

A trecut un an de cand m-am mutat prima oara. Asta este a patra mutare. Sper ca si ultima...cel putin in viitorul apropiat. Si stiti ce e mai nasol decat sa-ti aduni catrafusele? Sa incepi sa le despachetezi in noua casa. Ai senzatia ca nu o sa termini niciodata...numai ca atunci o sa ai tot timpul din lume :p

cel mai frumos an

Dont Break My Heart - Vaya Con Dios

Ma gandeam asa la trecut si stiti cum zice toata lumea ca cea mai faina perioada a vietii e liceul. Cam da, cam asa e...si apoi incercam sa-mi dau seama care a fost mai faina...a 11-a sau a 12-a? Normal ca multi ar zice a 11-a...nu aveai nici un stres, de bac sau de altceva (noi am avut Cambridge-ul...prietenii stiu de ce :p)...plus ca pe a 11-a au fost aproape toate majoratele – deci petreceri peste petreceri...plus excursii geniale (la sfarsitul clasei a 11-a am fost in Apuseni cu drumetiile alea foarte tari pe munte). Dar nu. Cel mai tare an a fost clasa a 12-a. Adica perioada 15.09.2006 – 15.07.2008. De ce?

Pentru ca pe clasa a 12-a nu am avut timp sa ma plictisesc o secunda, am fost tot timpul pe fuga, tot timpul am avut ceva de facut....am profitat de fiecare clipa. Pe clasa a 12-a m-am indragostit. Si pe clasa a 12-a am invatat sa iubesc. Tot pe clasa a 12-a am descoperit Bucurestiul indeaproape si am stiut ca o sa-mi placa sa locuiesc acolo. Pe a 12-a am intrat pentru prima oara in contact cu un nou mod de predare si cu un profesor uimitor care m-a facut sa „citesc” lumea si oamenii cu alti ochi. Clasa a 12-a m-a invatat sa fiu om. A trecut cat ai clipi.