Duminica trecuta eram in tren pe la amiaza si priveam lenesa la un peisaj atat de cliseic incat nu reuseam sa-mi iau ochii de la el. Ai fi zis ca dupa toate cate mi s-au intamplat in vara asta aveam altceva mai bun cu care sa identific bucatica asta de toamna. Dar nu...tot ce aveam in minte era sarutul ala. Dupa prea mult gin baut cu sticla si whiskey cu cola...hmm...cine ar fi crezut ca o sa mi-l amintesc? Si totusi iata-l cum imi strica o clipa in care trebuia sa visez la toamna perfecta. A doua zi am inteles in sfarsit reclama aia idioata cu "zambetul de dupa petrecere". Mai fusesera sute de astfel de nopti, dar dupa nici una nu m-am simtit ca in dimineata aia. In nici o dimineata nu m-am intrebat "what the fuck did I do last night?" cu zambetul pe buze. Dar a fost o clipa. Care a trecut. Si care totusi a ramas. No strings attached. Fara flori impachetate in ziar pe care ti-ai dori sa le primesti, fara vacante impreuna, fara "pick me up at 8" si fara tinut de mana. Doar o clipa.
"Ma mai superi? Spune!" ...iar fetita din caruciorul de cumparaturi se uita cu ochii mari la mama ei care isi impartea atentia intre rafturile cu carne si minunea de 3 anisori pe care o plimba in jegul de carucior, langa condimente si pachete de legume congelate. Presupun ca undeva in subconstient, cel putin una din ele stia raspunsul..."Da mama. Normal ca o sa te mai supar. De-abia am inceput. Urmeaza sa iti probez pantofii cu toc si sa ti-i stric, sa vars bauturi pe covor, sa chiulesc de la scoala, sa fumez in spatele liceului, sa imi fac prieteni nepotriviti cu care tu o sa-mi interzici sa ma vad, sa merg la concerte unde o sa fie batai si politie, sa vin noaptea prea tarziu acasa si, uneori, prea ametita si mirosind a fum, iar intr-o zi o sa am propria formatie si tu o sa vii la unul din show-urile mele,imbracata numa' bine pentru o sesiune de rockereala...iar eu o sa fiu mandra de tine, si tu de mine. Dar apoi o sa plec de acasa si nu o sa vreau sa mai vorbesc cu tine, o sa-ti trantesc telefonul si usa in nas....iar intr-o buna zi (probabil de vara) o sa ma indragostesc de un om extraordinar, pe care tu o sa-l urasti si o sa-l consideri vinovat de faptul ca mi-am distrus toata viata. Dar stai linistita, cand o sa fiu prea tanara sa fiu mama, o sa raman insarcinata si voi fi nevoita sa ma intorc la tine. Si atunci o sa ma iubesti din nou, o sa-l iubesti si pe el. Si stii de ce? Pentru ca impreuna o sa-ti aducem o minune cu parul blond si ochii de un albastru ireal, pe care o sa o adori. Si la fel o sa o intreb si eu intr-o zi. O sa ma mai superi?"
Dragii mei cititori si cititoare, va anunt cu mandrie ca am locatia blogului. De azi inainte ma gasiti pe www.ramonelu.info. I-as ruga frumos pe toti cei care ma au la blogroll sa faca modificarile necesare :D Va multumesc si va astept la noua adresa, cu chestii mai faine;;)
Pentru ca mi-a dat Cora leapsa am fost nevoita sa fac ce nu-mi place…sa ma autoanalizez si sa spun 99 de lucruri despre mine. Vedem cat de multe reusesc sa gasesc…this will be so hard…
sunt mare fana meneaito :p
am un playlist ft variat
ma enervez repede
dar imi si trece repede
am multe haine si incaltari maro
nu sunt fana a culorii maro
vreau sa mananc sanatos
dar tot timpul mi-e pofta de ceva bun
iubesc ciocolata
uneori beau alcool si cafea
mereu am cel putin o sticla de vin in casa, just in case
imi place ginul
imi place sa fumez narghilea
cred ca trebuia sa ma nasc in anii ‘20
locuiesc singura
imi place la nebunie sa locuiesc singura :D
nu pot sa-mi cumpar singura haine
dimineata ies la soare pe balcon si stau pe scaunul meu de pescar sa mananc si sa imi beau cappuccino-ul
imi place foarte mult sa conduc
imi place sa ma plimb cu bicicleta, desi n-am mai facut-o de mult
uneori ma cred un rockstar si ma dezlantui prin casa :-“
imi place sa stau cu orele intr-o cada cu spuma
am o planta pe care o cheama Mowgli
am un papagal pe nume Coco…dar sta la mama
am crescut in fata blocului
deci tind spre “street smart”
vorbesc foarte mult la telefon
de-aia ma doare capul des
sunt indragostita de Cluny, un orasel din sudul Frantei
imi doresc un VW Golf
imi place sa ma plimb …a pied of course
primii doi ani de viata s-au consumat la Medgidia
sunt copilul marii. and that is unquestionable
sunt pasiv-agresiva
imi place sa-i cercetez pe oamenii din metrou
sunt permanent nemultumita
I will always love Pink Floyd, desi chiar si acum ma mai sperie putin
pe clasa a 11-a eram “Ramonelu 2 sticle”
imi place sa port tocuri
dar comoditatea ma incalta in tenisi
cand o sa fiu mare, vreau sa am multe relatii si multe numere de telefon care sa-mi deschida multe usi cand vreau eu :D
I wanna be a rockstar mommy
ma fascineaza tarile arabe si islamismul
vreau sa vizitez Rusia
vreau sa ma mut in Anglia
vreau sa am o fetita blonda, asa cum am visat-o cand eram pe clasa a 10-a
Rio de Janeiro mi se pare orasul perfect
imi place sa citesc
intotdeauna mi-e greu sa ma apuc de o carte noua
uneori sunt aroganta
imi plac la nebunie dansurile arabesti
am o “burka” din Afghanistan, care arata exact asa
tind sa stresez oamenii care imi plac
niciodata nu sunt satisfacuta de hainele mele
sunt posesiva
am multe multe cosmetice
am avut multe tipuri de tunsori….ft multe
nu prea am rabdare sa ma uit singura la un film intreg
vreau genti. cat mai multe si mai variate ca modele si culori
mi-ar placea sa stiu sa dansez
mi-ar placea sa am talent la scris
cred ca am nasul prea mare
nu imi plac oamenii care spun “aaa” in discursuri
sunt perfectionista
sunt tot timpul cu ochii-n patru la tot ce se intampla in jur si la cine trece pe strada
am prietene foarte rabdatoare
oamenii nu ma plac din prima…poate nici din a doua
favourite sport => baschet…sa ma uit si sa joc
cred ca tiganii adevarati (satra, traditie...astea) sunt oameni interesanti
stiu sa ma apar
imi place sa mananc ardei iute
sunt pasionata de religii
sunt balanta
deci cantaresc foarte mult optiunile pana iau o decizie
ador zapada
Craciunul e cea mai frumoasa zi din an
vorbesc mult
vorbesc repede
imi place sa ii ascult pe altii, atat timp cat nu vorbesc la fel de mult ca mine :p
imi place portugheza, o inteleg, pot sa o vorbesc foarte putin
filmul meu preferat va fi intotdeauna „You’ve got mail”
melodia care ma va face intotdeauna sa tremur este The Roots – The Seed
mi-e dor sa dansez la o petrecere pe Rod Stewart – Do ya think i’m sexy (in liceu era melodia mea.a mea!)
imi place foarte mult sa calatoresc
nu imi plac pozele cu mine
imi place sa filmez
Colentina a ramas cartierul meu de suflet, dupa Craiovei (vezi Pitesti :p)
de curand am luat totul de la 0. un nou inceput, cum se spune in popor.
Ma opresc la 88. Anul nasterii mele. N-a fost asa greu pana la urma...sper ca nu m-ati inchis deja :p
Ma uitam intr-o dimineata in oglinda. Dar ma uitam mai mult decat de obicei. “Ies acum! Stii ca nu pot iesi din casa aratand oricum!”…cu replica asta te-am indepartat de usa baii. Dar eram atat de putin interesata de cum o sa arat odata iesita din casa…nici n-ai idee. Tot ce-mi doream era sa iti placa tie ce vezi iesind pe usa. Da, pentru ca…in dimineata aia ma uitam la mine, atingeam imaginea din oglinda, apoi imi atingeam fata, verificam daca intr-adevar tipa aia bine din baie eram chiar eu. Se pare ca da. Si ma gandeam cat m-am schimbat. Cunoscandu-te pe tine am pus pauza vietii pe care o duceam si m-am reconstruit…m-am reinventat, dupa cum spune cliseul ala oribil. Din adolescenta rebela, tunsa scurt, care se imbraca numai cu hainele nepotrivite, intotdeauna cu un hanorac extra large pe ea, care bea bere si mergea la toate concertele underground...mda…din tipa aia dubioasa a iesit tipa asta pe care o vad in oglinda acum. Nu stiu care e mai ciudata. Pentru tine am devenit gagica aia care poarta stilettos Louboutin cu toc de 12 cm si rochii Chanel, cu parul lung si kind of hot, sincera sa fiu. Nu spun ca nu-mi place ce vad la tipa asta…dar e asa diferita de adolescenta aia rebel-dorky pe care o stiam acum 10 ani care se uita la desene animate pe Cartoon Network si care lua premii pe la tot felul de concursuri idioate de creatie literara intre licee. Tipa asta se uita la stiri si la talk-showuri si, cand nu e prea ocupata sa-ti faca tie pe plac, se ocupa de consilierea unor idioti, ii ajuta sa „dea bine” in public. Alta data nu s-ar fi uitat nici cu spatele la ei. Dar stii ce imi place totusi la ea? Ca ti-a zis „NU!” cand ai vrut sa-i cumperi o dulceata de Volkswagen Beetle. „Si ce daca e pentru femei? Stii cat de periculoase sunt femeile la volan! Inainte de a fi femeie, eu sunt sofer. Eu vreau masina adevarata sau merg cu metroul! Cu tot cu cei 12 cm de toc ai mei!” Cred ca a fost singura data cand a ridicat tonul la tine...dar macar a obtinut ce si-a dorit. Conduce un VW Golf tipa. Stiu ca nu e prea classy, dar si l-a aranjat putin la o firma de-asta de smecheri si nu ti-ar veni sa crezi ce nebunii face pe sosea. Chestia asta si muzica pe care o asculta in masina sunt urmele pustoaicei de care va ziceam mai sus.
Si totusi, de ce saltul asta asa mare? Din iubire, normal. Chiar daca iubirea dureaza trei ani, si uneori nici atat...ea a ales sa faca toate astea pentru El. Pentru ca il iubeste si pentru ca nu-si doreste nimic mai mult decat sa il vada fericit. Si daca asta a insemnat sa se schimbe, sa-si schimbe hainele si coafura...a facut-o fara regrete. Chiar daca merge cu el la petreceri plicticoase de birou, stie cum sa-i faca pe toti sa rada si pe el mandru ca a fost El cel care a adus-o acolo. Iar seara, cand raman doar ei doi, cand machiajul si hainele au disparut, el ii multumeste si o strange in brate ca pe vremea cand se ascundeau in parcare pentru un sarut like nobody’s business.
Deci da gagico. Tu, asta din oglinda, esti de fapt eu. Am crescut si se pare ca am crescut cu gratie. Trebuie sa ma felicit pentru asta si pentru alegerea buna pe care am facut-o. Eram destul de convinsa ca o sa fiu o ratata in ce priveste relatiile. Dar vad ca esti fericita...deci ce altceva mai conteaza? Acum iesi odata din baie ca asteapta si sotul ala minunat al tau!
Cred ca fusesem in Cismigiu in ziua aia...am coborat la metrou la Universitate. Eram, ca de obicei, pe fuga, pentru ca ma asteptau prietenii mei tocmai in Militari in autogara ca sa plec inapoi acasa. Ca intotdeauna, mi-era foarte greu sa ma despart de tine. Eram la inceput...nu ne saturam unul de celalalt. Ce tot spun? Eu nici acum nu m-am saturat de tine. Cand coboram scarile, a ajuns si metroul in statie. In spiritul omului modern, puteam sa ne grabim si sa-l prindem. Dar tu tocmai imi povesteai despre un prieten al tau care incheiase o relatie de doi ani cu prietena lui. Iar eu, in naivitatea mea, m-am mirat si ti-am zis cat de aiurea mi se pare sa petreci atata vreme langa cineva pentru ca apoi sa nu ramai cu nimic. Foarte serios, m-ai luat de mana si m-ai asezat cu calm pe bancuta aia din mijloc, desi eu ma agitam toata ca o sa pierd metroul si o sa intarzii din nou. Si atunci m-ai intrebat "Dar tu cat crezi ca o sa dureze relatia asta?" Am tacut instantaneu. Nu am avut un raspuns, insa atunci am inteles. Atunci am stiut. Tu aveai incredere in mine, aveai incredere in noi, aveai incredere in ceea ce incepusem sa construim impreuna. Iti doreai ca relatia noastra sa mearga, in ciuda sutelor de kilometri dintre noi si a faptului ca ne vedeam, in cel mai fericit caz, o data pe saptamana. Momentul ala a fost poate cel mai frumos din cei 20 de ani...atunci am stiut ca e in regula, ca e ok, ca ma pot lasa sa te iubesc.
Iar acum, un an si jumatate mai tarziu, iata-ma singura, la 2 noaptea, scriindu-ti scrisori pe care nu le vei citi niciodata...
Ah da! Azi am trecut prin locul ala in care, naiv fiind, mi-ai spus ca nu o sa ai vreodata puterea sa te desparti de mine. Tocmai trecea un turist britanic pe acolo - "This is a great landmark" zise el..."You have no idea" am zis eu.
Spre apararea mea trebuie sa spun ca de cand nu am mai postat, nu am stat degeaba. Am reflectat la viitorul blogului...si mi-am dat seama ca habar nu am incotro se indreapta. Asa ca am hotarat sa ii mai dau o sansa si sa ii aleg un drum, sa-i pavez o alee. De acum incolo voi posta numai textulete fictive, scrise de mine in te miri ce momente de nebunie :) Asa ca de acum inainte...tot ceea ce veti citi aici va fi izvorat din imaginatia mea in cele mai putin potrivite momente. Orice asemanare cu personaje sau situatii reale este pur intamplatoare :p Astept cu nerabdare criticile voastre si sper din suflet ca ma veti citi in continuare >:D<
Pentru ca blogul meu oricum e emo...imi permit si urmatoarele aberatii ;)
This is it. I only have time until the end of the day. I will be nice and I will smile...and I will keep on loving you. But only until the end of the day. Shifty eyes, absent mind, shaky hand and trembling heart...I will breathe, talk, hear, live for you until the end of the day. I love until the end. The end of the day. That is all I have left.
Azi a fost o zi faina. Faina pentru ca a trecut fara sa simt. Am facut o gramada de chestii...housewife style :> gen...am spalat, am facut curat, am facut cumparaturi...si alte lucruri care nu par interesante, dar de fapt sunt...distractiv de solicitante:p Cum mi-a zis cineva...azi am fost a bubbly housewife :) Si a venit seara...si daca acum 24 de ore scriam ca voi petrece o seara de toamna cu un film linistit si o cana de ceai...in seara asta m-am agitat asa de tare pe niste chestii atat de putin importante, incat mi-am dat seama ca ma comport ca o pustoaica de 16 ani. Si atunci am zis stop. Am inchis messul, am deschis winampul, l-am scos pe Vivaldi la inaintare, l-am scos si pe Walton la suprafata si incerc sa fac aceasta noapte una culturala. Sper! Ca altfel...o sa am mari probleme :-s
Imi plac zilele astea din an....05.05, 12.12...sunt asa simetrice, sunt perfecte prin denumire. La fel e si luna octombrie. Suna bine, nu stiu de ce. Imi place octombrie....e luna de toamna plina. Deci 10.10 ar fi trebuie sa fie o zi buna pentru mine. Si a fost...a trecut extraordinar de repede, dar a fost faina. Azi am zambit...dupa mult timp. Nu vorbesc despre zambetul afisat, ci despre zambetul din suflet. Azi am zambit...sincer. Si urmeaza sa ma bag in pijamale si sa ma uit la "Autumn in New York" ca sa inchei ziua asta frumoasa ...tot asa dragut. Si poate o sa ma culc zambind, ascultand melodia asta. Sper. :)
So...vrand-nevrand m-am mutat. Singura :> Yeah, i know..it's loads of fun...dar vine si momentul ala in care trebuie sa te ocupi si de treburile casnice. Una din ele....cumparaturile. Adica...detergenti si chestii pentru curatenie...Buuun...ma duc eu la hypermarket, ajung la raionul care trebuie. Like wow....erau atatea tipuri diferite, marimi diferite...si eu mai stiu. Incercam sa-mi amintesc de care are mama acasa...doar am fost cu ea la cumparaturi de atatea ori, ar fi trebuit sa stiu...am pus in carut vreo 3 pungi din alea de detergent ...apoi le-am pus inapoi in raft si iar am studiat...citeam ce scrie pe ele, de parca asta m-ar fi ajutat cu ceva 8-| Pana la urma am reusit sa cumpar tot ce aveam pe lista...odata ajunsa la casa, am avut un nou soc. 97 de lei. 97 de lei?!?!? Dar cumparasem cred ca vreo patru chestii...In fine...si daca sa le cumpar a fost greu....oare cum o sa fie cand va trebui sa si spal singura? :-s Din nou trebuie sa recunosc... atatea responsabilitati sunt destul de greu de dus...dar ce sa fac...show must go on. O sa va spun cum a mers cu spalatul :))) Let's get this party started!
Bucuresti...nu te mai vreau! M-am intors la tine si imi dau seama ca lucrurile nu mai merg intre noi, strazile tale nu imi mai zambesc...toate bancile imi trezesc amintiri urate, ca si Piata Universitatii. Ai prea multe fete zambitoare...e prea mult pentru mine. Nu esti tu de vina, ci eu sunt. Eu nu mai pot suporta sa traiesc cu tine. Nu are rost sa arunci vina pe tine. A fost frumos cat a durat. Dar acum...acum vreau sa divortez de tine Bucuresti!
In ultimul am simtit din ce in ce mai mult presiunea anilor...am fost fortata sa fiu adult si sa imi asum responsabilitatile unui adult. Si stiti ce? E cam nasoala treaba. Azi am fost la un interviu de job...eu m-am descurcat bine, salariul oferit era ok, dar am plecat asa dezamagita. De ce? Pentru ca nu era ce imi doream eu. Eu m-am dus pe tocuri la interviu...acolo toti erau in tenisi si isi dadeau coate cand m-au vazut pe mine asa. In fine...ideea e: salariu ok, mediul nu imi placea...si nici postul pentru ca nu imi stimula creativitatea atat de mult pe cat mi-as fi dorit. Dar daca eram pe picioarele mele...nu ma mai gandeam asa mult si acceptam de urgenta ce mi-au oferit doar pentru bani! Si asta mi se pare asa de trist si atat de adevarat. Sunt atatia oameni care accepta joburi care nu le plac numai din considerente financiare. Si atunci cand tu te chinui sa fii cat mai rational si sa iei decizii rapid si intr-un mod cat mai corect, in jurul tau apar oameni atat de puerili cu problemele lor copilaresti care vor neaparat sa se certe cu tine din te miri ce motiv...sau altii care vin sa iti povesteasca telenovele de ma simt ca in "the o.c.". In mod evident, o veste proasta nu vine niciodata singura. Si normal ca pe langa problemele pe care le ai te si imbolnavesti ca sa-ti fie de 2 ori mai greu sa te dai jos din pat dimineata. Dar ghici ce? Trebuie sa o faci! Trebuie sa dai jdemii de telefoane, sa te intalnesti cu oameni, sa iei hotarari si sa faci tot felul de lucruri importante pentru tine. So...da, sa fii adult e naspa de tot.
Sa te muti e un lucru pe cat de frumos, pe atat de obositor si solicitant. In permanenta ai senzatia ca uiti ceva, ca mai trebuie sa cumperi ceva…si la un anumit punct tot vei descoperi ca ai uitat o gramada de lucruri. Ce sa mai spun de haine? Incepi sa scoti tot de prin sifonier si te trezesti inconjurat de mormane de haine...din care stii ca nici 50% nu iti vor fi de folos. Si le iei...una cate una...si te gandesti...”asta oare o s-o mai port vreodata?” sau „Doamne ce-a fost in capul meu cand m-am imbracat asa atunci?” Si uite asa iti dai seama ca ai nevoie de o sesiune intensa de shopping, pentru ca trollerul tau e pe jumatate gol.
A trecut un an de cand m-am mutat prima oara. Asta este a patra mutare. Sper ca si ultima...cel putin in viitorul apropiat. Si stiti ce e mai nasol decat sa-ti aduni catrafusele? Sa incepi sa le despachetezi in noua casa. Ai senzatia ca nu o sa termini niciodata...numai ca atunci o sa ai tot timpul din lume :p
Ma gandeam asa la trecut si stiti cum zice toata lumea ca cea mai faina perioada a vietii e liceul. Cam da, cam asa e...si apoi incercam sa-mi dau seama care a fost mai faina...a 11-a sau a 12-a? Normal ca multi ar zice a 11-a...nu aveai nici un stres, de bac sau de altceva (noi am avut Cambridge-ul...prietenii stiu de ce :p)...plus ca pe a 11-a au fost aproape toate majoratele – deci petreceri peste petreceri...plus excursii geniale (la sfarsitul clasei a 11-a am fost in Apuseni cu drumetiile alea foarte tari pe munte). Dar nu. Cel mai tare an a fost clasa a 12-a. Adica perioada 15.09.2006 – 15.07.2008. De ce?
Pentru ca pe clasa a 12-a nu am avut timp sa ma plictisesc o secunda, am fost tot timpul pe fuga, tot timpul am avut ceva de facut....am profitat de fiecare clipa. Pe clasa a 12-a m-am indragostit. Si pe clasa a 12-a am invatat sa iubesc. Tot pe clasa a 12-a am descoperit Bucurestiul indeaproape si am stiut ca o sa-mi placa sa locuiesc acolo. Pe a 12-a am intrat pentru prima oara in contact cu un nou mod de predare si cu un profesor uimitor care m-a facut sa „citesc” lumea si oamenii cu alti ochi. Clasa a 12-a m-a invatat sa fiu om. A trecut cat ai clipi.
Ma doare burta de cat am ras...inca o data...ROMANIA TE IUBEEEESC!!!
marți, 23 septembrie 2008
Si traim in tara in care azi mi-a zis un psiholog: "Ramona, las-o dracului de dragoste, gaseste-ti unul cu 15 ani mai batran si 15 milioane de euro mai bogat!"
In ultimele saptamani...cu emfaza pe ultimele 5 zile am fost bagata "in deep shit", over my head mai exact. Ca tot omul, am tras si eu niste concluzii...acestea fiind urmatoarele: 1. Daca ai bani, poti sa muti muntii din loc. 2. Daca ai relatii, poti sa faci soarele sa rasara in functie de orarul tau. 3. Daca ai si bani si relatii, atunci poti face soarele si luna sa rasara in acelasi timp, cand vrei tu. 4. Daca esti "doar un baiat" (cum zice domnul Badea), fara bani, mirosi a prost. De la o posta. 5. Nimeni, absolut nimeni in afara rudelor de gradul I (si ma refer aici la parinti, pentru frati/surori nu garantez) nu o sa te ajute si nu o sa-ti faca vreun bine in mod neconditionat.
In conditiile astea, cand mi-o mai zice careva sa gandesc pozitiv si sa fiu optimista...cred ca un spate intors sau un ranjet ironic sunt tot ce pot oferi (ca sa nu ma folosesc de "iesi afara" sau "mars de-aici"). Multumesc!
Postări
