Azi am fost la un interviu de job...eu m-am descurcat bine, salariul oferit era ok, dar am plecat asa dezamagita. De ce? Pentru ca nu era ce imi doream eu. Eu m-am dus pe tocuri la interviu...acolo toti erau in tenisi si isi dadeau coate cand m-au vazut pe mine asa. In fine...ideea e: salariu ok, mediul nu imi placea...si nici postul pentru ca nu imi stimula creativitatea atat de mult pe cat mi-as fi dorit. Dar daca eram pe picioarele mele...nu ma mai gandeam asa mult si acceptam de urgenta ce mi-au oferit doar pentru bani! Si asta mi se pare asa de trist si atat de adevarat. Sunt atatia oameni care accepta joburi care nu le plac numai din considerente financiare.
Si atunci cand tu te chinui sa fii cat mai rational si sa iei decizii rapid si intr-un mod cat mai corect, in jurul tau apar oameni atat de puerili cu problemele lor copilaresti care vor neaparat sa se certe cu tine din te miri ce motiv...sau altii care vin sa iti povesteasca telenovele de ma simt ca in "the o.c.".
In mod evident, o veste proasta nu vine niciodata singura. Si normal ca pe langa problemele pe care le ai te si imbolnavesti ca sa-ti fie de 2 ori mai greu sa te dai jos din pat dimineata. Dar ghici ce? Trebuie sa o faci! Trebuie sa dai jdemii de telefoane, sa te intalnesti cu oameni, sa iei hotarari si sa faci tot felul de lucruri importante pentru tine.
So...da, sa fii adult e naspa de tot.