joi, 31 iulie 2008

Papagalul meu are plete de roacher :>

Bine bine...n-are plete...dar sufletul lui cu siguranta are ;)) Stiam de mai mult timp ca are anumite preferinte muzicale...dar n-am stat prea mult sa ma gandesc la asta. Insa de o saptamana am avut 2 vizitatori, Paco si Paquita - cuplu, desigur. Si aia tot timpul s-au dragalasit si s-au pupat, s-au alergat si au cantat impreuna. Asa ca bietul meu papagal...singurel...nu prea a mai scos nici un sunet. Asa ca le-am pus muzica. Pe Vivaldi aia doi triluiau de mama focului...pe cand al meu statea asa...gen..."Mdea..morons."
Dar cand le-am pus Drowning Pool...papagalul meu s-a umflat tot in pene si a inceput sa dea tot ce avea mai bun in el...in timp ce the two love birds se bagasera unul in altul de frica sau ceva asa :p
Azi i-am pus si Cargo...si se pare ca ii place chiar foarte mult! La "Batacanda" era on top of the world :D
I just love my little green parrot! :X Se vede ca l-am educat cum trebuie :p



CARGO-Batacanda
Asculta mai multe audio Muzica »

miercuri, 30 iulie 2008

Dragostea dureaza 3 ani.


Azi am citit si eu "Dragostea dureaza trei ani" de Frederic Beigbeder. Auzisem de mult de ea, dar pur si simplu refuzam sa o citesc. Fierbeam de nervi cand auzeam pe Radio Guerrilla promo-urile cu "Dragostea dureaza trei ani". Aveam 18 ani...credeam in iubirea vesnica...aia cu "forever and ever" din filme. Dar acum am mai imbatranit putin, am mai castigat ceva experienta de viata...si am putut sa citesc cartea, sa vad ce vrea omul ala sa spuna acolo.
Bun...un volum foarte bine scris, in fraze scurte si simple - genul de carte pe care nu-ti vine s-o lasi din mana, dar care iti da de gandit. Eu am terminat-o in vreo 3 ore...cu niste pauze...Cand am ajuns pe la jumatatea cartii ma gandeam...da, se pare ca are dreptate, dragostea chiar dureaza trei ani, toate argumentele pe care le aduce sunt perfect valabile. In acelasi timp, mi-am dat seama ca dupa o poveste intensa de iubire, vine o inevitabila despartire, care e ca o rana foarte dureroasa, care te chinuie ingrozitor pentru o scurta perioada de timp. Apoi te inveti cu ea, incepi sa stii cum sa te ingrijesti...iar dupa ce rana se vindeca, iti lasa o cicatrice urata care nu te va lasa niciodata sa uiti. Si am zis da, uite un om care vede viata, iubirea, casatoria...asa cum le vad si eu. In cel mai pesimist si, in acelasi timp, cel mai logic mod posibil.
Dar apoi...jap-jap...mi-o tranteste in fata. Personajul care trecuse printr-un divort care il facuse sa reflecte la cele de mai sus se indragosteste din nou. Si ajunge sa traiasca o poveste si mai frumoasa decat prima. De data aceasta, ramane indragostit pentru totdeauna. Depaseste cu succes pragul fatidic de trei ani. Noua poveste are loc in Italia si evoca plimbarile romantice de pe plajele italiene, plimbarile pe Vespa pe strazile din Roma...dragoste intensa si pasionala...sub soarele latin. Cu cateva pagini inainte de final...autorul marturiseste ca titlul cartii este unul mincinos. Ma dezamageste in ultimele clipe...incheie cartea cu un personaj care invata sa iubeasca, un personaj care nu se mai teme, un personaj care uita pesimismul, un barbat care iubeste in clisee...dar cliseele apar numai intr-o iubire adevarata.
Cat despre mine...am ramas aceeasi negativista. Nu m-a convins cu nimic. Mi-a placut prima parte a cartii cand spunea ca:
"1) Fericirea nu exista.
2) Dragostea este imposibila.
3) Nimic nu este grav."
Viata e mai simpla asa. Si dragostea dureaza cel mult trei ani.

luni, 28 iulie 2008

damn nigga!

Tot ce am putut sa mai spun dupa partea asta...damn nigga!

now this is what i'm talkin ' bout

Asta da, este reprezentativ pentru concertele Justin Timberlake. Cheers mates...and enjoy this...or else :>

Ca sa ma credeti ca Justin Timberlake este a true black showman...

"should've known better that you were gonna make me cry.."

yes, he's out there!

Fiind in vacanta...tolanita pe canapea...butonand telecomanda...am dat de vreo 2-3 ori peste concertul lui Justin Timberlake de pe HBO. Dar am zis "Nu, nu vreau sa ma uit". Dar azi n-am mai putut sa trec mai departe. Asadar azi am urmarit productia HBO - Justin Timberlake "Future Sex Love Sounds" live in New York, Madison Square Garden...Inutil sa spun ca visul oricarui artist este sa concerteze in Madison Square Garden, e o onoare, un privilegiu sa te numeri printre performerii care au umplut aceasta sala.
Cand am implinit 18 ani...prietenii mei mi-au facut la cater
inca tricoul din poza (va spune eu ca sub poza scrie "I inima Justin"). E si asta o forma de a dormi cu Justin totusi :p
Dupa concertul asta insa...m-am convins din nou ca Justin Timberlake este un adevarat showman. Spectacolul a fost incredibil...evident, nu numai datorita lui. A avut muzicieni geniali, dansatori foarte talentati, luminile, efectele speciale...totul a fost perfect. Dar el a fost piesa principala si a stiut sa isi surprinda din minut in minut publicul. Desi piesele sale erau cu adevarat deosebite, el a reusit sa le faca si mai frumoase. L-a avut alaturi si pe prietenul sau Timbaland, care a completat concertul...acolo unde trebuia. Asa cum spunea si un comic al carui nume nu mi-l amintesc acum...Justin Timberlake habar nu are ca e alb! El crede ca e negru...ca he's one of the brothers. Dumnezeu si toti cunoscutii mei stiu ca ii ador pe negri...sunt cei mai talentati muzicieni, dansatori, sportivi si asa mai departe. Ii ador. Se pare ca si Justin. Vorbeste ca ei, se imbraca la fel ca cei mai classy negrii (gen P. Diddy), prietenii lui cei mai buni sunt negri (Pharrell Williams si Timbaland...gen)...plus ca intreaga sa echipa de concert...muzicienii...dansatorii...erau negri! Bine...mai era si cate-o white chick here and there...dar negrii erau clar majoritari. Poate de-aia a fost asa spectaculos concertul :> Intotdeauna mi s-a parut ca acesti oameni de culoare au un simt in plus...un simt al esteticului - pe care il simt foarte bine...in muzica, in dans, in retorica. Dar n-are rost sa intru acum intr-o intreaga discutie despre negri...cuz it would take me forever si am observat ca nu sunteti fani ai articolelor prea lungi.
V-am pus aici o bucatica de concert...care nu e tocmai cea mai reprezentativa...dar este o melodie care mie imi place foarte mult. Nu e reprezentativa pentru ca majoritatea pieselor lui Justin sunt energice si implica dansuri electrizante...cel mai probabil o sa mai postez niste bucatele de concert si alta data.
Pana atunci...

"...it's breaking me down watching the world spin round while my dreams fall down..."