Fictiunea nr. 3

Duminica trecuta eram in tren pe la amiaza si priveam lenesa la un peisaj atat de cliseic incat nu reuseam sa-mi iau ochii de la el. Ai fi zis ca dupa toate cate mi s-au intamplat in vara asta aveam altceva mai bun cu care sa identific bucatica asta de toamna. Dar nu...tot ce aveam in minte era sarutul ala. Dupa prea mult gin baut cu sticla si whiskey cu cola...hmm...cine ar fi crezut ca o sa mi-l amintesc? Si totusi iata-l cum imi strica o clipa in care trebuia sa visez la toamna perfecta. A doua zi am inteles in sfarsit reclama aia idioata cu "zambetul de dupa petrecere". Mai fusesera sute de astfel de nopti, dar dupa nici una nu m-am simtit ca in dimineata aia. In nici o dimineata nu m-am intrebat "what the fuck did I do last night?" cu zambetul pe buze.
Dar a fost o clipa. Care a trecut. Si care totusi a ramas. No strings attached. Fara flori impachetate in ziar pe care ti-ai dori sa le primesti, fara vacante impreuna, fara "pick me up at 8" si fara tinut de mana. Doar o clipa.