joi, 31 iulie 2008

Papagalul meu are plete de roacher :>

Bine bine...n-are plete...dar sufletul lui cu siguranta are ;)) Stiam de mai mult timp ca are anumite preferinte muzicale...dar n-am stat prea mult sa ma gandesc la asta. Insa de o saptamana am avut 2 vizitatori, Paco si Paquita - cuplu, desigur. Si aia tot timpul s-au dragalasit si s-au pupat, s-au alergat si au cantat impreuna. Asa ca bietul meu papagal...singurel...nu prea a mai scos nici un sunet. Asa ca le-am pus muzica. Pe Vivaldi aia doi triluiau de mama focului...pe cand al meu statea asa...gen..."Mdea..morons."
Dar cand le-am pus Drowning Pool...papagalul meu s-a umflat tot in pene si a inceput sa dea tot ce avea mai bun in el...in timp ce the two love birds se bagasera unul in altul de frica sau ceva asa :p
Azi i-am pus si Cargo...si se pare ca ii place chiar foarte mult! La "Batacanda" era on top of the world :D
I just love my little green parrot! :X Se vede ca l-am educat cum trebuie :p



CARGO-Batacanda
Asculta mai multe audio Muzica »

miercuri, 30 iulie 2008

Dragostea dureaza 3 ani.


Azi am citit si eu "Dragostea dureaza trei ani" de Frederic Beigbeder. Auzisem de mult de ea, dar pur si simplu refuzam sa o citesc. Fierbeam de nervi cand auzeam pe Radio Guerrilla promo-urile cu "Dragostea dureaza trei ani". Aveam 18 ani...credeam in iubirea vesnica...aia cu "forever and ever" din filme. Dar acum am mai imbatranit putin, am mai castigat ceva experienta de viata...si am putut sa citesc cartea, sa vad ce vrea omul ala sa spuna acolo.
Bun...un volum foarte bine scris, in fraze scurte si simple - genul de carte pe care nu-ti vine s-o lasi din mana, dar care iti da de gandit. Eu am terminat-o in vreo 3 ore...cu niste pauze...Cand am ajuns pe la jumatatea cartii ma gandeam...da, se pare ca are dreptate, dragostea chiar dureaza trei ani, toate argumentele pe care le aduce sunt perfect valabile. In acelasi timp, mi-am dat seama ca dupa o poveste intensa de iubire, vine o inevitabila despartire, care e ca o rana foarte dureroasa, care te chinuie ingrozitor pentru o scurta perioada de timp. Apoi te inveti cu ea, incepi sa stii cum sa te ingrijesti...iar dupa ce rana se vindeca, iti lasa o cicatrice urata care nu te va lasa niciodata sa uiti. Si am zis da, uite un om care vede viata, iubirea, casatoria...asa cum le vad si eu. In cel mai pesimist si, in acelasi timp, cel mai logic mod posibil.
Dar apoi...jap-jap...mi-o tranteste in fata. Personajul care trecuse printr-un divort care il facuse sa reflecte la cele de mai sus se indragosteste din nou. Si ajunge sa traiasca o poveste si mai frumoasa decat prima. De data aceasta, ramane indragostit pentru totdeauna. Depaseste cu succes pragul fatidic de trei ani. Noua poveste are loc in Italia si evoca plimbarile romantice de pe plajele italiene, plimbarile pe Vespa pe strazile din Roma...dragoste intensa si pasionala...sub soarele latin. Cu cateva pagini inainte de final...autorul marturiseste ca titlul cartii este unul mincinos. Ma dezamageste in ultimele clipe...incheie cartea cu un personaj care invata sa iubeasca, un personaj care nu se mai teme, un personaj care uita pesimismul, un barbat care iubeste in clisee...dar cliseele apar numai intr-o iubire adevarata.
Cat despre mine...am ramas aceeasi negativista. Nu m-a convins cu nimic. Mi-a placut prima parte a cartii cand spunea ca:
"1) Fericirea nu exista.
2) Dragostea este imposibila.
3) Nimic nu este grav."
Viata e mai simpla asa. Si dragostea dureaza cel mult trei ani.

luni, 28 iulie 2008

damn nigga!

Tot ce am putut sa mai spun dupa partea asta...damn nigga!

now this is what i'm talkin ' bout

Asta da, este reprezentativ pentru concertele Justin Timberlake. Cheers mates...and enjoy this...or else :>

Ca sa ma credeti ca Justin Timberlake este a true black showman...

"should've known better that you were gonna make me cry.."

yes, he's out there!

Fiind in vacanta...tolanita pe canapea...butonand telecomanda...am dat de vreo 2-3 ori peste concertul lui Justin Timberlake de pe HBO. Dar am zis "Nu, nu vreau sa ma uit". Dar azi n-am mai putut sa trec mai departe. Asadar azi am urmarit productia HBO - Justin Timberlake "Future Sex Love Sounds" live in New York, Madison Square Garden...Inutil sa spun ca visul oricarui artist este sa concerteze in Madison Square Garden, e o onoare, un privilegiu sa te numeri printre performerii care au umplut aceasta sala.
Cand am implinit 18 ani...prietenii mei mi-au facut la cater
inca tricoul din poza (va spune eu ca sub poza scrie "I inima Justin"). E si asta o forma de a dormi cu Justin totusi :p
Dupa concertul asta insa...m-am convins din nou ca Justin Timberlake este un adevarat showman. Spectacolul a fost incredibil...evident, nu numai datorita lui. A avut muzicieni geniali, dansatori foarte talentati, luminile, efectele speciale...totul a fost perfect. Dar el a fost piesa principala si a stiut sa isi surprinda din minut in minut publicul. Desi piesele sale erau cu adevarat deosebite, el a reusit sa le faca si mai frumoase. L-a avut alaturi si pe prietenul sau Timbaland, care a completat concertul...acolo unde trebuia. Asa cum spunea si un comic al carui nume nu mi-l amintesc acum...Justin Timberlake habar nu are ca e alb! El crede ca e negru...ca he's one of the brothers. Dumnezeu si toti cunoscutii mei stiu ca ii ador pe negri...sunt cei mai talentati muzicieni, dansatori, sportivi si asa mai departe. Ii ador. Se pare ca si Justin. Vorbeste ca ei, se imbraca la fel ca cei mai classy negrii (gen P. Diddy), prietenii lui cei mai buni sunt negri (Pharrell Williams si Timbaland...gen)...plus ca intreaga sa echipa de concert...muzicienii...dansatorii...erau negri! Bine...mai era si cate-o white chick here and there...dar negrii erau clar majoritari. Poate de-aia a fost asa spectaculos concertul :> Intotdeauna mi s-a parut ca acesti oameni de culoare au un simt in plus...un simt al esteticului - pe care il simt foarte bine...in muzica, in dans, in retorica. Dar n-are rost sa intru acum intr-o intreaga discutie despre negri...cuz it would take me forever si am observat ca nu sunteti fani ai articolelor prea lungi.
V-am pus aici o bucatica de concert...care nu e tocmai cea mai reprezentativa...dar este o melodie care mie imi place foarte mult. Nu e reprezentativa pentru ca majoritatea pieselor lui Justin sunt energice si implica dansuri electrizante...cel mai probabil o sa mai postez niste bucatele de concert si alta data.
Pana atunci...

"...it's breaking me down watching the world spin round while my dreams fall down..."

miercuri, 16 iulie 2008

pentru romanii din Italia!

Am vrut sa scriu despre acest subiect si in luna mai, dar la vremea aceea mi-am zis ca totusi lucrurile o sa se rezolve si ca poate nu trebuie sa ne agitam prea mult in jurul acestei povesti. Este vorba desigur despre situatia romanilor din Italia. Intre timp, a aparut si problema "amprentarii rromilor". Iata deci cum vad eu lucrurile.
Italia este o tara foarte frumoasa, am vizitat-o acum 3 ani si mi s-a parut exceptionala - respira istorie si cultura la fiecare pas, iar oamenii sunt foarte veseli, primitori, frumosi si stiu sa se bucure de viata. Insa chiar si in 2005 mi-era teama sa vorbesc romaneste cand treceam pe langa cersetori - stiam cu totii ca acestia erau romani, rromi sau membri ai altor state din Europa de Est. Nu mica mi-a fost mirarea sa trec pe langa o banca si sa aud doua cucoane vorbind romaneste, stand la o barfa mica, asa cum ar fi facut-o si in fata blocului in Romania, numai ca de data asta stateau la o barfa mica pe o banca din apropierea Colosseumului :> Alta poveste, nu-i asa? Dar cu toate astea, la vremea respectiva, romanii nu erau priviti de italieni ca o amenintare, ca un atentat la siguranta poporului.
Dar, de la 01 ianuarie 2007, Romania a devenit membra UE, ceea ce a insemnat, printre altele, ca romanii pot calatori in celelalte state membre UE doar cu buletinul.
Se pare ca astfel, si mai multi cetateni de etnie rroma au emigrat spre insorita Italie. Asa au aparut taberele de la marginea marilor orase. Insa nu asta a fost problema. Problema a fost ca a crescut rata criminalitatii, in repetate randuri tiganii au fost gasiti vinovati de furturi, ucideri si violuri a unor cetateni italieni. Desigur ca pentru ei, tiganii erau romani – pentru ca asta era tara lor de provenienta. Astfel a aparut furia nemarginita a poporului italian impotriva romanilor. Ei considera ca de la intrarea tarii noastre in Uniunea Europeana nivelul sigurantei din Italia a scazut dramatic. Cetatenii au alcatuit ONG-uri impotriva romanilor, au inceput sa ii persecute chiar in viata de zi cu zi, ajungandu-se ca in acest moment sa se inceapa amprentarea tuturor rromilor din Italia, ceea ce inseamna discriminare directa si care ne trimite clar la nazismul lui Hitler.

Nici un roman nu ii sustine pe acei rromi gasiti vinovati de cersetorie, furt, viol si asa mai departe. Noi ii sustinem pe romanii care au plecat in Italia pentru a cauta un nivel de trai mai ridicat, pe cei care au plecat acolo sa munceasca cinstit, pe cei care ne-au facut sa fim mandri de ce au realizat departe de casa. Iar acesti romani nu sunt in numar mic. Ei si-au facut intotdeauna treaba la locul de munca, si-au respectat vecinii si pe toti cetatenii din jurul lor, au cautat doar sa isi construiasca o viata mai buna, asa cum in Romania ar fi fost greu de obtinut. Noi, romanii care ii sustinem pe acesti romani aflati departe, vrem sa le amintim italienilot ca nu suntem un popor de hoti si de violatori, ca noi stim sa muncim, ca si noi am ajutat la progresul economiei italiene. Desigur ca suntem si impotriva amprentarii rromilor, aceasta masura fiind imposibil de acceptat. Dupa cum stiti, amprentele se iau unui cetatean atunci cand este arestat sau cand este suspect de crima, furt etc. Autoritatile italiene amprenteaza chiar si copiii rromi, afirmand chiar ca acestia au cerut acest lucru. Cam greu de crezut, nu ?

Cea mai importanta campanie de sustinere a romanilor din Italia este cea a trustului Intact: http://www.sospentruromaniidinitalia.ro/ Acceseaza site-ul si participa si tu la aceasta campanie!

Insa ce face statul roman pentru cetatenii sai din Italia ? Intr-un singur cuvant – nimic. Mai mult, se pare ca Traian Basescu este chiar de acord cu amprentarea rromilor, dupa cum afirma ministrul de interne italian Roberto Maroni intr-un interviu publicat in editia de azi al cotidianului “La Republica”. Intr-o declaratie a presedintelui nostru mult iubit, acesta spunea ca statul roman nu sta degeaba, el se va ocupa de situatia romanilor din Italia, insa nu asa cum o face presa. Stim cu totii ca dumnealui nu este fan al trustului Intact, dar nici al presei in general (si nu cred ca e nevoie sa amintesc incidentele petrecute de-a lungul mandatului sau). S-ar parea ca si ministrul nostru de interne, liberalul Cristian David, este de acord cu masurile luate de autoritatile italiene. Dupa cum putem afla de aici, ministrul va fi maine la Roma pentru a participa la Conferinta „Italia si România – partnership, crestere economica si viitor în Europa”. Organizat de Comunitatea Sant’Egidio în colaborare cu Ambasada României la Roma, evenimentul are drept scop întarirea colaborarii româno-italiene pe mai multe planuri, în contextul în care în Peninsula exista o comunitate semnificativa de români. La conferinta va participa si ministrul de interne italian, Roberto Maroni, context în care cei doi oficiali vor avea prilejul sa discute si despre situatia românilor din Italia si aplicarea recentelor masuri dispuse de autoritatile italiene. Sa vedem ce bucurie ne mai face si acolo!

Este ingrozitor ce se intampla, este ingrozitor ca romanilor din Italia le este greu sa mai iasa din propriile case, este absolut terifiant ca am ajuns sa fim persecutati asa cum se intampla cu negrii din Statele Unite ale Americii la inceputul secolului XIX. Suntem in 2008, suntem membri NATO si ne-am facut intotdeauna datoria militara ca aliati, suntem membri UE si poporul roman trece prin multe schimbari, mai ales de ordin economic, pentru a se ridica la standardele impuse. De ce sa nu fie si celelalte state obiective? De ce sa nu ne trateze ca pe egali? Nu cersim mila lor, vrem doar sa fim tratati ca cetateni obisnuiti.


www.sospentruromaniidinitalia.ro


duminică, 13 iulie 2008

generation gap

In vreme ce eu dau banii pe reviste ca Glamour, InStyle sau Bolero...mama vine mandra azi la mine cu un cadou..."Carticica practica" aka..."Practic in bucatarie" :-s Sa fie asta un semn ca am inceput sa cresc si e vremea sa ma orientez si spre chestii de genul asta? Mai mult, a zis ca saptamana asta vrea sa-i gatesc una din retetele de acolo...tough job...sa speram ca ma descurc. Pe de alta parte, mi-a placut ca sunt multe retete de salate si prajituri :D dar cu care vreau sa ma distrez cand o sa fiu singura ...in caz ca ia bucataria foc sa nu aiba nimeni altcineva de suferit :p
Oricum...promit sa va povestesc experienta mea culinara complexa care va sa fie...cand o sa fie...:D

miercuri, 9 iulie 2008

Party in Pitesti :p

De cand m-am intors in orasul de "mlastina", Pitesti, pot spune ca nu am iesit aproape deloc...devenind astfel o foarte pretentioasa buruiana de ghiveci. Insa ieri m-am hotarat sa scot si eu capul pe usa, ce-i drept, la insistentele prietenilor :p Si ce sa vezi...mare eveniment mare in Pitesti...concert Voltaj (whoa...zdaiseama :p) Si asta era si motivul pentru care tooooaaaata lumea iesise "in centru". Stateam pe o banca si ma uitam...cate specimene diferite de ciudatei imi treceau prin fata - parca toti se imbracasera cu "hainele bune" sa iasa sa se plimbe "pe centru"...poate chiar sa agate ceva :> Vorba unui prieten...daca ai sta zilnic in centru sa faci poze, ti-ai face un nou pitzipoanca.org cu muuult mai mult trafic :) Mda...deci cocalari, pitipoance, oameni in varsta, parinti cu copii de 2-3 anisori...toata lumea venise la concert. Poate va intrebati de ce. Si eu m-am intrebat de ce. Pentru ca in orasul asta toata lumea e atat de plictisita...gradul de monotonie e atat de ridicat incat o astfel de manifestare e ceva cu adevarat iesit din comun si vor cu totii sa participe. Foarte ciudat oricum. Mi-aduc aminte ca si pe vremea cand eram eu clasa a 9-a mergeam la concertele Vama Veche si eram si eu innebunita cum sunt pustii astia de acum...dar parca publicul nu era asa eterogen :)) Dar totusi...si atunci vedeai pe strada groupies, hard rockers wannabes, cocalari (pe vremea aia cred ca le ziceam doar manelisti)...iar curentul emo inca nu era denumit pe vremea aia...dar cu siguranta era out there! Deci prea multe nu s-au schimbat de atunci, numai ca oamenii sunt de calitate inferioara...asa mi se pare cel putin.
A fost fain ca inainte de Voltaj pe scena au fost MC Claudiu Sara si DJ Ivan de la ProFM ca sa mai puna muzica...sa ne incalzeasca cica pentru concert. Anyway...a fost dragut asa. Mi-a placut muzica pusa de DJ Ivan. Si apoi a inceput nebunia. Cand au aparut omuletii de la Voltaj pe scena...sa te tii ce de tipete si urlete...nu-mi venea sa cred. Erau "fani" veniti de la Cluj sa-si vada idolii....adica...asta chiar n-am putut s-o inteleg. In fine...Pai cand zicea solistul "Toata lumea mainile sus!"...era mai ceva ca Simon says...iar eu stateam acolo si ma minunam de cat de excitata e lumea de ...Voltaj? Erau pusti d-astia cu freze de houseri care sareau si strigau la greu alaturi de pusti imbracati in haine rock...care mai faceau si semnul de \m/ rock on...o amestecatura de neimaginat. A...si la "mainile sus" nu cred ca mai e nevoie sa spun ce brize de "aer proaspat" veneau in aer...ceva minunat. Am descoperit si eu ca toate piesele astora de la Voltaj sunt cu dragoste cu astea...romantice...mda...cred ca de-aia toata lumea in jurul meu was making out la un moment dat: ugly people, sick people, old people, disgusting people, fat people...you name it! Toti erau acolo....surescitati de moment daca pot spune asa... A fost si o melodie pe care o stiam si eu...aia cu "Albinuta" :D Aveam vreo 12 ani asa cand au lansat-o...si de-aia...tocmai acum am inteles despre ce e vorba in melodia aia...cata pornache...
In fine, cand s-a terminat totul...pe jos era o mizerie de nedescris...mda...
A fost bine ca am iesit si eu din casa...si am putut observa fenomenele astea din orasul meu natal...aka...FreaksTown :p
P.S. V-am pus si voua "Albinuta" ca sa vedeti ce au cantat astia in fata atator copii care aveau mult sub 12 ani...:P



Voltaj-Albinuta
Asculta mai multe audio Muzica »

duminică, 6 iulie 2008

The Notebook


In seara asta m-am uitat la un film din 2004, "The Notebook". Auzisem de multe ori ca este un film extraordinar, dar pur si simplu amanasem momentul in care sa-l urmaresc. Si uite ca am ales sa-l vad in seara asta...si nu cred ca puteam alege un moment mai bun.
Intr-adevar, este un film extrem de impresionant...l-am urmarit fara sa-mi dau seama cand au trecut doua ore, am fost total captivata de poveste si atinsa sufleteste de fiecare aspect. Nu cred ca as putea fi coerenta daca as incerca sa il povestesc cuiva...este mult prea frumos ca sa fie descris in cuvinte simple...O sa incerc totusi sa scot cateva idei principale...sa vedem ce iese!
- este despre iubire, iubire curata, adevarata... nu gasesc expresia potrivita pentru ca toate au devenit clisee...deci cel mai bine cred ca pot spune ca este un film despre dragoste;
- este un film care arata cat de mult iti pot schimba parintii viata, chiar sub masca lui "Facem ce e mai bine pentru tine"...in film e vorba de un caz fericit...in viata reala nu se intampla niciodata asa...
- este un film despre destin, care uneori iti transforma viata intr-o calatorie de poveste...filmul asta chiar ne demonstreaza ca "life's a journey, not a destination"
- filmul ne invata ca sa iubesti nu te face sa fii mai putin barbat, ca sa spui "a face sex" cu "a face dragoste" chiar nu e acelasi lucru...si nu e "gay" sa folosesti ultima expresie...ca visele exista si ele sunt singurele care ne pot motiva cu adevarat...
- mai presus de toate, cred ca ne arata ca fericirea e posibila...trebuie doar sa ne-o dorim destul de mult...
Sunt prea multe de spus, eu sunt inca sub influenta povestii, inca am ochii putin inlacrimati...nu pot decat sa imi doresc...sa fiu si eu candva iubita atat de mult...ca atunci cand va veni vremea sa uit tot, sa am ce sa uit, sa fie cineva langa mine care sa-si doreasca sa-mi amintesc, sa fie cineva care sa-mi simta lipsa si care sa ma sprijine pana la final...sa nu ajung la destinatie fara sa fi avut o calatorie plina de aventuri, intamplari mai mult sau mai putin fericite, lucruri neasteptate...o calatorie in care sa fi invatat multe si o calatorie in care sa fi dat totul...



I'll be seeing you
Asculta mai multe audio Muzica »

vineri, 4 iulie 2008

Happy 4th of July!

De ziua Statelor Unite ale Americii, am vrut sa va ofer o piesa pe masura :D Enjoy!



LENNY KRAVITZ AMERICAN WOMAN
Asculta mai multe audio Muzica »

joi, 3 iulie 2008

Daca cineva gaseste piesa asta....va rog din suflet sa mi-o dati si mie pe ramona.mandu@gmail.com.

P.S. Scrieti-mi daca o vreti, ca eu o am deja :p Multumesc Andrei!

Albac 2006

Happy people.
Iulie 2006, Albac.

miercuri, 2 iulie 2008

E prea tare =))



Capra cu trei iezi
Vezi mai multe video Haioase »