joi, 13 septembrie 2007

happy ending?

Acest post este adresat in mare parte cititoarelor mele, deoarce nu stiu in ce masura barbatii vor fi de acord cu mine sau vor fi atrasi de tema acestui post.
Cantecul zilei de 13.09.2007 este, dupa cum vedeti, Mika - Happy Ending. Acest domn nu-stiu-cum-il-cheama-in-realitate, zis Mika, m-a surprins placut prin aceasta melodie. De la veselia debordanta care atragea deopotriva copii, adolescenti si adulti, "Grace Kelly"....la mai perversele (daca le pot numi asa...si voi scrie si in paranteza versurile care m-au facut sa am aceasta parere) - "Billy Brown" ("Billy Brown fell in love with another man") sau "Lollipop" (o melodie foarta reusita si ritmata, care imi place foarte mult...si al carei refren e cam asa "Sucking too hard on your lollipop, love's gonna get you down"...dar spune si ea niste adevaruri daca o veti asculta cu atentie)...si ca sa nu deviem de la subiect, piesa cu care artistul isi incheie albumul "Life in cartoon motion" este "Happy ending". Ascultati putin versurile...si reflectati un pic la ele. Nu-i asa ca are dreptate? Iubim, sau avem impresia ca iubim..ne facem planuri de viitor, speram si visam...pana cand intr-o zi se termina totul. Si evident ca mergem mai departe, ca nu avem incotro, cu toate acele vise si sperante spulberate - "no hope, no love, no glory, no happy ending". Exista oare intr-adevar un "happy ending"? In afara celor din basme? Parerea mea este ca nu...fie cei doi se despart la un moment dat, fie raman impreuna "pana cand moartea ii va desparti"...dar oricum vor fi despartiti. Imi aduc aminte ca am citit undeva ca in basmul din care s-a inspirat Eminescu pentru "Luceafarul" spunea ca geniul i-a blestemat pe cei doi tineri sa fie fericiti o viata intreaga impreuna, pentru ca mai apoi sa nu moara "amandoi deodata". Viata unuia fara celalalt devine un iad...Cred ca am devenit prea romantica si dramatizez...dar....cantecul asta m-a facut sa-mi dau seama ca fericirea e extrem de greu de atins, fericirea de cuplu...."suflete-pereche"....parca nu mai exista nimic din toate astea...si in cazul asta ce sa facem? Sa ne bucuram de placerile marunte? Sa profitam de fiecare clipa, si cum nici o relatie nu e vesnica....sa incercam sa avem cat mai multe de tipul asta? Nu stiu....parca mi-e greu sa accept ca ce spune omul asta e adevarat, desi deep down inside, stiu ca e adevarat.
Eu va doresc sa fiti fericiti....macar viata asta....

Un comentariu:

Anonim spunea...

emotionant.adevarat.extrem de frumos.mai ca imi dadeau lacrimile...si cu melodia de fundal:( excelent post.me,ruxi