what's your soundtrack?

Ceea ce face ca un film sa fie grozav, printre altele, e si coloana sonora. De-aia exista si premii pentru “soundtrack”. De cate ori nu am auzit in filmele noastre preferate niste piese extraordinare pe care le-am pus apoi pe repeat? De multe ori ne dorim ca si in viata sa fie la fel – intr-un anumit moment sa auzim o anumita melodie, care credem noi ca s-ar potrivi.

Pai si de ce sa nu facem asta? OK, de acord, n-o sa se auda pe strada "Pretty Woman" atunci cand iesim din casa pline de incredere, nici "Crazy" atunci cand tipul ala foarte dragut din metrou iti zambeste...dar hei! Sunt in mintea noastra! Noi le auzim...e filmul nostru si asta conteaza, nu? De-aia avem mp3 playere, sa ascultam ce vrem atunci cand simtim ca e momentul pentru o piesa speciala...dar mai ales, creierul nostru are o baza de date extraordinara in care va asigur ca se gasesc toate cantecele pe care le-ati auzit vreodata. Asa ca data viitoare cand stati doua ore in fata oglinzii doar ca sa va pregatiti pentru o zi la birou, in momentul in care veti pasi cu incredere pe tocurile de 10 cm, in jur o sa auziti “Pretty woman, walking down the street...” si o vor auzi si ceilalti, sa fiti sigure…de-aia o sa atrageti atentia tuturor…si cand o sa vedeti un tip asa dragut incat nu va puteti abtine sa nu-i zambiti, just think of “I go crazy…for you baby…” – poate ca el chiar asculta asta pe player...daca nu, are alt soundtrack, dar tot o sa va zambeasca inapoi :)

Soundtrack-ul vostru care este?

"packing"

In ultimul timp nu am mai postat zilnic, asa cum ma obisnuisem. Nu din lipsa de inspiratie, ci din lipsa de timp, ca nu prea am mai stat pe acasa in ultimele 2 saptamani.
Azi ma uitam in lista de messenger si am vazut inca o persoana care avea la status "packing". De-a lungul verii, cred ca in fiecare zi cineva a avut asta la status sau cineva mi-a raspuns la "ce faci?" cu "fac bagajul". Dar nu si eu. Vara asta nu am facut si nu am desfacut nici un bagaj. Da, asta inseamna ca nu am plecat in calatorie pe nicaieri. Nu mi se pare trist, pentru ca am avut multe alte responsabilitati si treburi de rezolvat. Si mi-am promis ca vara viitoare o sa recuperez cat si pentru vara asta ;)) Mie imi place la nebunie sa merg in locuri noi si sa vizitez cat mai multe obiective, dar excursiile de genul asta au valoare cand ai si prieteni langa tine. Din pacate, astfel de prieteni au devenit din ce in ce mai rari si se pare ca de acum incolo vacantele mele se vor desfasura in cercuri mult mai restranse ca pana acum. Pentru asta chiar imi pare rau. Imi pare rau ca nu am mai intalnit oameni cu inima deschisa, oameni care sa isi doreasca prieteni, oameni care sa fie dispusi sa imparta si bune si rele cu tine. Dar in acelasi timp sunt recunoscatoare ca, desi putini, am astfel de oameni langa mine. In plus, am amintiri de genul...12 oameni si o omleta din 10 oua...sau 3 oameni pe o cutie de pateu...3 oameni pierduti pe munte cu mai putin de jumatate de litru de apa si tot felul de prostii de genul asta. Dar prostiile astea ma fac sa-mi dau seama ca totusi n-au trecut degeaba atatia ani peste mine :)
V-am pus piesa asta pentru ca imi aminteste de una din primele mele excursii de amploare prin tara 8-> Era caterinca rau pe piesa asta si cum o auzeam undeva, imi aminteam de toate "aventurile" prin care trecusem in vara aia :p

Vi-l mai amintiti pe tipul asta?

how...

Do you think your heart can just stop functioning? And I'm not talking here about pumping blood...can you stop having feelings? Can you lose your ability to love? Is it possible for your heart to become just an organ?
You use it to its maximum power...and your heart's shining cuz it knows it's doing a good job. And then one day...there's the shock - everything stops for a moment...and your heart...ow well...your heart gets stuck in that moment. Is that when you don't feel anything anymore? For anyone?

Sometimes, we reach the top. And coming down from there just makes us waste energy, forget what we have to do...our heart gets caught in the inertia...and it doesn't come down the hill with us...

What if it's true? What if we can only cry a certain number of tears? What if our heart has a certain number of beats per life? What if we waste them for all the wrong reasons?

How can we know? How can we know when it's ok to cry? How do we know when to stop? How do we know that a feeling is worth a stroke? How come we never know when our heart's gonna leave us?

Is being in the dark a good thing? I guess it is...because in the dark, you'll always find hope.

the end.

Astazi se incheie Jocurile Olimpice de la Beijing. Evident ca nu ne-am intors cu mana goala, desi am fost cu totii oarecum dezamagiti de performantele unora dintre sportivii nostri. Iata bilantul medaliilor noastre, 8 la numar:

Aur
Alina Dumitru - judo 48 kg
Georgeta Andrunache / Viorica Susanu - canotaj 2 rame fără cîrmaci
Sandra Izbaşa - gimnastică, sol
Constantina Diţă Tomescu - atletism, maraton

Argint
Ana Maria Brânză - scrimă, spadă

Bronz
Constanţa Burcică, Viorica Susanu, Rodica Şerban, Eniko Barabas, Simona Muşat, Ioana Papuc, Georgeta Andrunache, Doina Ignat şi Elena Georgescu - canotaj 8+1
Gabriela Drăgoi, Anamaria Tămârjan, Steliana Nistor şi Sandra Izbaşa - gimnastică, echipe
Mihai Covaliu - scrimă, sabie

Personal, ma bucur si pentru aurul pe care l-au luat americanii la baschet masculin :D Desi s-au chinuit putin cu spaniolii, era perfect normal ca echipa lor formata numai din profesionistii din NBA sa castige. They rocked :D

timpul este un adevarat maestru

Se spune ca noaptea e cel mai bun sfetnic. Niciodata n-am inteles prea bine ce inseamna asta...dar in seara asta, ascultand draguta asta de melodie, mi-au venit mai multe amintiri in minte. Si ma gandeam la trecerea timpului...cat de repede s-a scurs ultimul an...ultimii doi...intreaga mea viata. Parca mai ieri aveam balul de absolvire a liceului...parca ieri a fost prima zi de facultate...e infricosator ca toate au trecut asa repede si e infricosator ca tot ce vine spre mine vine cu aceeasi viteza naucitoare.
Imi pare rau ca au trecut anii? Nu. Pentru ca in fiecare secunda am invatat ceva, am daruit ceva, am primit, am iubit, m-am infuriat, am muncit, am dat-o in bara, m-am ridicat si am mers mai departe...iar acum, tragand linie, bag de seama ca viata mea n-a fost chiar degeaba. M-am schimbat? Varsta si responsabilitatile au cerut-o, oamenii din jur m-au obligat s-o fac...dar nu m-am schimbat. Pur si simplu am crescut.
Deci, imi place ce vad cand ma uit in urma mea. Acum trebuie sa am grija de prezent, sa nu ocolesc nimic, sa nu uit nimic si sa iau fiecare clipa a viitorului una cate una...si sa o traiesc la intensitate maxima.

talk about...

Stiti cum e cu melodiile artistilor de succes...cum au scos un clip nou...cum nu mai scapi de el la tv si de cantec pe la radio. Deja te intoxici si nu mai suporti sa auzi o secunda din piesa aia. In ultimul timp eu am ascultat cam toate tipurile de melodii si mi-am facut timp pentru fiecare nou single... Dar Rihanna...ei bine...fie casa ei de discuri pompeaza bine in promovarea ei...fie toate posturile radio/tv sunt innebunite dupa ea. De cate ori a scos ceva nou a fost pus practic pe repeat...incat nici nu mai ajungeai sa te bucuri de melodie, sa o asculti si sa vezi daca e ceva de capul ei. E bine ca eu acum nu prea mai ascult radio si am inceput sa evit si posturile de muzica (de cand VH1 nu mai e, nimic nu mai e). Dar mai demult trasesem cu ochiul la videoclipul piesei de mai jos, iar azi am reascultat-o pe net. Si chiar mi s-a parut draguta, cu un mesaj ok...mi se pare ca e "a healer" - atunci cand esti mai "depresionata", o asculti si parca te simti mai bine... Mi-ar placea mult sa lasati si voi prejudecatile deoparte si sa incercati sa ascultati pur si simplu piesa si sa recunoasteti ca e chiar ok. Peace!

marea descoperire

Azi am elucidat un "mister". Eu m-am nascut cu vreo luna-doua inainte de termen...cam albastra asa...ca eram strangulata de cordonul ombilical. De fapt, se pare ca am incercat sa ma sinucid si sa ma spanzur cu minunatul cordon din dotare . Deci da...emo inca din burta lu' mama:D Motivele? Mi-e rusine sa vi le spun :">

La multi ani Maria!

Vreau sa le urez multa fericire si multa sanatate...bineinteles ca si multe "succesuri" tuturor celor care poarta numele de Maria sau orice alt derivat din el :p
Cel mai probabil majoritatea o sa serbeze cu prietenii...gratare...bere...de-astea, de-alea romanilor. Dar eu as vrea totusi sa amintesc de adevarata semnificatie a zilei de astazi.
Nu este un motiv de sarbatoare. Este vorba de moartea Maicii Domnului, a Sfintei Marii. Adevarata sarbatoare va avea loc pe 8 septembrie, cand vom celebra nasterea Acesteia. Asa ca ziua de azi ar trebui sa fie una linistita, de meditatie si de impacare spirituala. Eu una stiu ca 15 august mi-a adus pacea interioara - am postit, m-am rugat, m-am spovedit, pregatindu-ma pentru aceasta data semnificativa a calendarului ortodox...iar toate astea m-au facut sa ma simt mai bine cu mine, sa ma simt o persoana mai buna si sa imi dea sperante pentru viitor. Si cred ca asta a fost cel mai frumos cadou pe care il puteam primi.
Eu va ofer voua o melodie draga mie...si care se potriveste acestei zile. Inca o data "La multi ani!" tuturor!

Santana-Maria Maria

linistea sufleteasca o platiti la benzinarie

Stiti cum sunt filmele alea in care, pentru a se relaxa, personajele se urca in masina si conduc pur si simplu, oriunde ii duce soseaua. E cea mai buna metoda de a-ti clarifica gandurile...cu un peisaj fain si muzica potrivita poti sa tragi concluzii mult mai bune decat ai face-o dupa o sedinta cu psihologul. Si mai ieftin. Zic.
Azi am condus si eu ceva mai mult...la apus asa...si intr-adevar - drumul te acapareaza, te seduce...esti in continuare atent si din reflex conduci regulamentar...in acelasi timp gandindu-te la tot ce ai pe suflet. Nu stiu cum, dar apar si raspunsurile....raspunsuri pe care le-ai cautat timp indelungat. Ca si in filme, ai flashuri de memorie - totul devine insa foarte organizat in mintea ta. Problemele se desfasoara...cu motive, "actori" implicati, posibile consecinte... Pana cand tu vei fi oprit motorul, deja in gandurile tale se va fi tras bara si se va fi gasit o rezolvare.
Deci e foarte fain sa conduci, cel putin pentru mine. Desi nu am o masina prea performanta spre deloc...imi place la nebunie sa ma urc la volanul ei. E intotdeauna o provocare...iar la drum lung nu-mi mai face probleme...ma lasa sa-mi vad de ale mele. Asa ca eu propun ca data viitoare cand nu mai puteti dormi sau nu mai aveti liniste...cand e ceva ce va deranjeaza, dar nici voi nu stiti ce...urcati-va in masina si iesiti din oras...conduceti cativa kilometri buni printr-un peisaj natural. O sa va simtiti mai bine...
Cheers!

no doubt - running
Asculta mai multe audio Muzica »

Rocky Balboa teaching tonight!

In seara asta am vazut si eu pe HBO ultimul film "Rocky Balboa". Am fost foarte impresionata, desi nu sunt eu mare fana a boxului...trebuie sa recunosc totusi ca intotdeauna am incercat sa-mi imaginez cum e sa dai asemnea pumni cuiva :p Probabil ca te elibereaza de tot stresul si toti nervii...Trebuie sa fie foarte fain. Oricum, m-a impresiona Stallone prin puterea sa si prin ambitia pe care a avut-o de a reinvia legenda lui Rocky. Fiul sau este interpretat in film de Milo Ventimiglia, care seamana izbitor de mult cu tanarul Sylvester Stallone, cel din primul film al seriei cu talentatul si uimitorul pugilist. Pe la jumatatea peliculei e o scena in care are loc o discutie tata-fiu, prilej pentru un monolog al lui Rocky, in care acesta isi arata intelepciunea castigata in urma anilor in care a avut de infruntat mult mai multe greutati decat un meci de box. V-am reprodus aici un extras din acest monolog. Mie mi-a dat de gandit si chiar m-a incurajat. Sper sa aiba acelasi efect si asupra voastra. Cheers!

"The world ain't all sunshine and rainbows. It's a very mean and nasty place and I don't care how tough you are it will beat you to your knees and keep you there permanently if you let it. You, me, or nobody is gonna hit as hard as life. But it ain't about how hard ya hit. It's about how hard you can get it and keep moving forward. How much you can take and keep moving forward. That's how winning is done! Now if you know what you're worth then go out and get what you're worth. But ya gotta be willing to take the hits, and not pointing fingers saying you ain't where you wanna be because of him, or her, or anybody! Cowards do that and that ain't you! You're better than that!"

08.08.08

Astazi incep Jocurile Olimpice de la Beijing. Nu vreau sa comentez prea mult. Vreau doar sa urez mult succes tuturor atletilor nostri si sa se intoarca acasa cu cat mai multe medalii.
Pe parcursul urmatoarelor doua saptamani voi mai posta ce m-a nemultumit sau ce m-a fericit la probele la care vor participa si echipele noastre.
Acum sa le tinem cu totii pumnii romanilor de la Beijing!

Desteapta-te romane
Asculta mai multe audio Muzica »

conversatii inutile.eu cu mine.

Un foarte frumos cantec al celor de la Coldplay spune asa…”if you love me, won’t you let me go?” Ca de obicei, se pare ca adevarul zace in astfel de piese pe care nu o data le subestimam.
Am mai discutat subiectul asta cu love-ul...cu dragostea. Unii spun ca e extrem de complicat, altii il vad ca pe cel mai simplu si natural lucru din lume. Nu pot sa ma pronunt aici. Dar daca dragostea inseamna si sa stii cand sa pleci de langa acea persoana? Exact asa...daca ma iubesti, lasa-ma sa plec. Daca vrei sa ma vezi fericita, lasa-ma sa fiu libera. Oare asta sa fie dragostea? Uneori da, sa iubesti inseamna sa daruiesti. Ce dar mai mare decat libertatea?

O despartire e, fara indoiala, dureroasa. Foarte dureroasa. E ca o rana deschisa care te chinuie intens, o durere surda care de-abia te mai lasa sa respiri. Dar dupa o vreme te obisnuiesti cu ea, inveti sa te tratezi, inveti sa traiesti cu durerea. Iar cand rana s-a vindecat complet, iti lasa o cicatrice foarte urata, care nu te va lasa niciodata sa uiti ce a fost. Iubirea aia nu moare niciodata. Si ai cicatricea care nu te va lasa sa o uiti vreo clipa din tot restul existentei tale.

Ma veti intreba de ce sa alegeti sa suferiti atat...cand puteti continua o relatie, sa faceti si mai multe compromisuri, sa ajungi la o cale de mijloc, sa sacrifici tot...numai ca sa fii cu persoana respectiva. Raspunsul e simplu. Din iubire. Din iubirea pe care i-o porti lui/ei, din iubirea pe care o ai pentru relatie, din iubirea pentru sentimentul de a fi indragostit. Odata ce ai facut atat de multe compromisuri incat relatia voastra e o pseudorelatie, oricat de mult v-ati iubi voi...ramane acel „pseudo” ca un handicap in viitor. De ce sa nu ramai cu amintirile frumoase? De ce sa nu ramai cu o relatie fericita? Doare mult mai mult, de acord. Dar pe termen lung, e decizia potrivita.

P.S. In loc sa scriu despre Olimpiada am scris despre aberatiile astea pentru ca m-a provocat Cora prin postul ei. Cheers ;)

coldplay - violet hill
Asculta mai multe audio Muzica »

basescu strikes again!

Nu pot sa comentez nimic. Ma scarbeste pur si simplu. Pentru ironia de care eu nu sunt capabila in momentul asta...intrati aici.

neamuri, rochii si biserica...oo da...e o nunta!

In ultimele doua saptamani am vazut 3 filme relevante pentru subiectul pe care vreau sa-l dezvolt aici: "Sex and the City: The Movie", "My big fat greek wedding" si inregistrarea de la nunta unor prieteni. In toate trei a avut loc o nunta. Deci avem 3 nunti...diferite. Si nu am putut sa nu observ asemanarile izbitoare, dar si diferentele majore dintre ele.
Spre exemplu, in "Sex and the City" avem de-a face cu o nunta mega-urbana daca pot spune asa, care are loc in Manhattan, care a fost organizata de un profesionista, cu rochie de mireasa Vivienne Westwood...fara familie, doar cativa prieteni foarte apropiati...si in rest - clienti, parteneri de afaceri, cunostinte din lumea mondena...cu alte cuvinte, o nunta a zilelor noastre - fara obiceiuri si fara prea mult suflet din partea oaspetilor. Pe de alta parte, in "My big fat greek wedding" avem de-a face cu o familie extrem de numeroasa...zeci de domnisoare de onoare...invitati cu sutele, toti apropiati ai familiei. Nu are rost sa mai spun ca s-au respectat intocmai obiceiurile si totul a fost organizat de parintii miresei, astfel incat mirii n-au mai avut aproape nici un cuvant de spus. Filmul asta chiar m-a facut sa regret ca nu fac parte dintr-o familie asa de mare...ca nu am si eu veri sau frati care sa-l ameninte pe logodnic "Daca o faci sa sufere, o sa-ti scot ficatul pe nari"...sau multe verisoare care sa-si dea cu parerea la machiaj, par, vestimentatie...Poate fi extrem de enervant...dar si foarte frumos sa stii ca ai atatia oameni care sa te sprijine.
Ultima nunta despre care voi vorbi este una romaneasca, a unor cunostinte. Bineinteles ca seamana foarte mult cu cea greceasca (obiceiuri, familie...doar suntem cu totii ortodocsi,nu?), dar in zilele noastre, nunta romaneasca a devenit si ea "urban style". Adica...rochii mai fancy...mai mult show off...poze peste poze...masini luxoase si asa mai departe. Insa noi avem una din cele mai tari traditii...si ma bucur tare mult ca nu s-a pierdut in timp. E vorba de furatul miresei. De-abia astept sa se marite prietenele mele sa pot sa fac asta :D Avem dansurile noastre traditionale...asa cum grecii au zorba...avem si noi horele si sarbele. Stiu stiu...in ziua de azi nimeni nu mai vrea sa auda de asa ceva. Si mie mi se pareau de prost gust. Dar stiti ceva? Dansurile astea aduna tinerii si batranii, rudele, pe cei din alte familii, prieteni, vecini, parteneri de afaceri...toti se unesc intr-un mare cerc si chiuie si se distreaza. Mi se pare foarte frumos si nu mai cred ca e "overrated". Normal, daca ar fi o nunta numai cu asa ceva...iti vine sa-ti iei campii...dar sa ai inserate in playlist si cateva chestiuni din astea traditionale da foarte bine :D
Aaa...noi mai avem si toate obiceiurile alea cu aranjatul miresei...sunt foarte amuzante. Niciodata nu le-am inteles..si pun pariu ca daca as fi eu mireasa m-ar scoate din minti sa am un nene care sa-mi cante la acordeon in ureche in timp ce incerc sa pun voalul fara sa stric coafura...sau cine stie ce ciumpalac trebuie sa-mi puna jarteaua sau ceva asa...si pentru asta sa-l mai si platesc. N-a zis nimeni ca traditiile astea au vreo logica...sunt doar amuzante. Si daca nu le respecti, juma' de neam (partea feminina) o sa moara de inima.
Imi amintesc de cand eram mai micuta si participam la nunti in familie cum toate neamurile sareau cu gura pe mire/mireasa sa fac aia si ailalta si saracii erau coplesiti pur si simplu...cred ca pana la sfarsitul zilei nici nu mai stiau ce e cu ei. Dar cu siguranta familia era foarte implicata...Astazi e un pic altfel...o fi mai bine sau nu? Poate e mai bine pentru cei care se casatoresc...asa realizeaza si ei importanta evenimentului :)
Salutare!