miercuri, 11 iunie 2008

deci cum?

Nu aveam de gand sa abordez tema asta...insa tocmai am vazut un film la tv...si mi-a adus in minte anumite lucruri pe care preferam sa le ascund undeva intr-un sertaras..
Vreau sa va vorbesc despre implicarea Romaniei in razboaiele din Afghanistan si din Irak. Nu are absolut nici un sens sa ne mai intrebam ce cautam noi acolo..suntem la comanda Baselului, care e la comanda lui Bush. Trist, foarte! Dar hai sa zicem ca o facem pentru NATO...asa cum o face si Olanda..si Canada...Bun, dar..noi ce avem de castigat de aici? NATO ce face pentru noi? Nici n-o sa mai mentionez cele aproape 30 de milioane de euro cheltuite pentru faimosul summit..
Cu ce ii ajuta pe militarii romani aceasta experienta? Cu ce il ajuta pe romanul de rand sa stie ca oameni dragi lui isi risca viata aiurea-n desert? Pe cei morti nu nu-i mai aduce nimeni inapoi - au ramas copii orfani de tata si vaduve prea tinere..pentru nimic. Stim cu totii ca acolo nu se lupta contra terorismului. Nu ne-am nascut ieri ca sa credem ca acolo vrea cineva altceva decat petrol. Bine..dar...noi dam peste 4 lei pe litrul de carburant, in conditiile in care pretul barilului e in scadere. Deci revin la intrebarea mea..noi cu ce ne alegem?
O sa-mi spuneti ca majoritatea romanilor pleaca in aceste misiuni pentru bani. Sa va spun ceva - cu banii castigati acolo in 6 luni nu-ti cumperi nici un Logan. Nimeni nu se face milionar din asa ceva, stati linistiti. Sa ne gandim putin la conditiile in care traiesc romanii de acolo - tabere internationale, cu militari din Olanda, Canada, SUA, Marea Britanie si Romanica. Deci ai ocazia sa te imprietenesti...yey! Mare bucurie, mare. Trebuie sa va mai spun cat sunt de violenti englezii sau americanii? Pentru ei razboiul a devenit un mod de viata, iar a ucide musulmani e deja o placere. Sa traiesti 6 luni..cu astfel de oameni langa tine...departe de toti cei dragi tie...cu cate o racheta vajaindu-ti pe la ureche...cu impuscaturi auzindu-se non stop. Si nici macar nu e lupta ta. Astepti doar sa treaca zi dupa zi...sa treaca 6 luni, un an, sa te intorci la ai tai.
Odata intors, nimic nu mai e la fel. Ai devenit suspicios. Ai vazut si ai auzit prea multe acolo ca sa mai ai incredere in cineva. Devii mai rece, desi iti iubesti mai mult familia. Iti doresti numai sa ii protejezi si uiti sa le arati iubirea ta. Amintirea mediului cazon violent si fara sentimente ramane vie in sufletul tau. Viata oricum nu va mai fi la fel dupa experienta razboiului, asa cum arata si Camil Petrescu in romanul sau "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"
In concluzie, riscam vietile oamenilor nostri, le schimbam mentalitatea si atitudinea fata de viata pentru totdeauna, ii transformam in asa fel incat acestia sa nu se mai poata bucura nici de famile.
Din nou....pentru ce facem asta?

Un comentariu:

Unknown spunea...

De unde știi cât ia un soldat aflat într-o astfel de misiune, de unde știi ce condiții sunt acolo?

Nu întreb ca să te contrazic dar vreau și eu sursele :D